Postări
Crăciunul este sărbătoarea păcii şi a bunei învoiri între oameni. Steaua de la Răsărit care adună tot ce-i risipit sub zările strălucitoare şi călăuzeşte Magii care vin să aducă daruri şi să se închine Pruncului Păcii născut în Vifllemul Iudeii.
***
Preacurata aplecată deasupra ieslei unde gângureşte Solul Iubirii, fericită dă verdictul că femeile sunt mame şi prin urmare, stăpânele lumii. Până şi iubirea îţi are egoismul ei, numai dragostea de mamă nu-l are. Câte dureri , vârfuri de săbii, în inima ei, toate o fac un monument de marmoră caldă.
***
Cerul s-a prăvălit pe pământ, îngerii purtând mândrii trandafiri ai transfigurării slavoslovesc: „Mărire întru Cele de Sus lui Dumnezeu, pe pământ pace şi între oameni bună învoire!”.
***
Păstorii fredonând, vin cu daruri şi îngenunchează în faţa Pruncului. Falangele orelor vestesc biruinţa Păcii. Viaţa se apără prin pace. Şi pacea implică unele renunţări la preejudecăţi, la vechile concepţii şi egoisme demne de dispreţ. Climatul firesc al civilizaţiei este pacea, condiţia primordială a muncii creatoare şi a prosperităţii colective. Coexistenţa paşnică este un imperativ al vieţii.
***
Deasupra cortegiilor vescurilor, deasupra vălmăşagului umbrelor atâtor războaie şi dureri. Noaptea de Crăciun, străpunsă numai de focurile luminilor care uneşte pe toţi oamenii de bine spre a spune răspicat un „NU” celor rele şi înjositoare.
***
Amintindu-ne de „Eroii Neamului”, de cei căzuţi înainte de vreme, atât de tineri prin vârstă, atât de înţelepţi prin spirit, să ne deschidem inima şi să primim pe Pruncul Păcii. Pe iisus Hristos Mântuitorul, şoptind: Te primim cu drag, pentru că, Doamne, noi, oamenii, putem să făurim nu doar ani noi,ci şi anbi sclipitori, calzi şi răcoroşi, rostogolind ceasuri de pace, nu numai ghemuri de lacrimi şi de sânge”.
***
În prag de Crăciun când degetul lui Dumnezeu atinge uşor claviatura orgii universal, de pe Pământul Românesc, ca Îngenrul Luminii într-o cupîă, se răsfrâng îndatinatele colinzi strămoşeşti.
***
Privind prin lumina părinţilor nosştri până-n obărşiile Neamului, descoperim Ţara într-un magic colind şi-ntr-o tapiserie sonoră ţesută cu firele folclorului românhesc şi care ne îndeamnă să fim mai buni, mai cinstiţi, mai drepţi şi mai harnici, păstrându-ne un suflet de pâine cuviincios, hrănitor, plămădit din „Omenia românească”.
