De meditat împreună (15)

„Femeie mioritică”, dacă nu vei părăsi acest păcat, ţara va ajunge rău, familiile se vor destrăma, pierzându-şi scopul dat de Dumnezeu, iar duşmanii şi străinii ne vor putea lovi uşor. Ţara a fost mulţi ani sub stăpânire străină şi poporul a avut o viaţă foarte grea dar familiile credincioase aveau câte 6-10 copii, chiar dacă-i creşteau cu multă osteneală.

***

Copiii constituie singura alternativă în perpetuarea speciei umane, a unei naţiuni şi a fiecăruia dintre noi, şi cel mai important stimulent în progresul omenirii. Odinioară copiii erau cea mai mare fericire a unei familii, azi însă se caută numai plăcerile şi comodităţile. Familiile numeroase au dat ţării oameni de mare valoare – medici, savanţi, scriitori, compozitori şi chiar genii – dacă ne gândim numai la Iorga şi Eminescu.

***

„Femeie mioritică”, lasă copiii să se nască, noi omorî nici prin pază, nici prin medicamente şi mai ales prin avort. Când s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul, rudele şi vecinii, văzând minunile ce-au însoţit acea naştere, se întrebau: „Ce va fi, oare, copilul acesta? Poate un descoperitor de taine din univers sau un erou al neamului! Sau toiagul bătrâneţelor noastre!”. Şi mai ales, nu uitaţi că: „Fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui. Fericit este omul care-şi va umple casa de copii” (Psalmul 136, 3, 5). Părinţii, prin naşterea şi creşterea copiilor aduc lui Dumnezeu o jertfă bine plăcută, se fac purtători de cruce, iar crucea este „o cale” ce duce la mântuire. „Femeia se va mântui prin naştere de copii” (I Timotei 2, 15) spune Sfântul Apostol Pavel.

***

„Femeie mioritică”, jertfeşte-te pe altarul familiei născând şi crescând copii pentru că părinţii ce îşi omoară pruncii îşi nimicesc singuri continuitatea vieţii şi pomenirea lor pe acest pământ. Lăsaţi plăcerile trecătoare, răbdaţi necazurile acestei vieţi, luptaţi cu bărbăţie pentru înmulţirea neamului nostru. Dumnezeu ne-a făcut în acest scop ca să implem pământul şi să-l stăpânim. Să căutăm a ne arăta vrednici acestei meniri dumnezeiesşti, pentru ca să nu auzim în ziua judecăţii: „Depărtaţi-vă de la mine cei ce aţi lucrat fărădelegea!” (Matei 7, 23). Rugaţi-vă neîncetat Bunul Dumnezeu să vă ierte acest mare păcat şi cereţi ajutorul Maicii Domnului că este o caldă rugătoare pentru mântuirea celor păcătoşi, ca să fiţi izbăvite de chinul cel veşnic.

***

„Femeie mioritică” îţi prezint spre meditare spicuiri din interviul cutremurător al doctorului Stojan Adasevici din Belgrad, acordat revistei „Argument” din 23 februarie 1996. Interviul a apărut sub titlul: „În cabinetul meu am ucis un oraş ca Smedevo, fără să ştiu ce fac”. Iată o parte din acest interviu:

- „Dr. Adasevici, sunteţi un cunoscut specialist în obstetrică-ginecologie din Belgrad, dar din 1998 nu mai faceţi avorturi. O dată aţi afirmat: „Am ucis un oraş ca Smedevo”.

- Am ucis fără să ştiu ce fac. Dar am înţeles că nu am dreptul să ucid, nici ca soldat, nici ca ginecolog şi cu atât mai puţin ca „ucigaş plătit” care aşteaptă după colţ. După legea creştină n-am dreptul să ucid fiinţa umană, născută sau nenăscută. În viaţa umană există schimbări cantitative şi calitative. Una dintre schimbările calitative este începutul vieţii umane, prin unirea a două celule, masculină şi feminină, într-o singură fiinţă. Când vedeam aceasta înţelegeam că din momentul fertilizării, până la moarte, fiinţa umană este aceeaşi.

- Aţi încetat avorturile. Vreun fapt concret a avut influenţă asupra deciziilor dumneavoastră?

- S-a întâmplat când cineva dintre rudele mele a venit cu logodnica lui. Când am început să fac acest avort, la început am scos mâna care a căzut pe masă, care era plină de tinctură de iod, şi mâna a început să se mişte deoarece un nerv a căzut în tinctură şi astfel a dat comanda mâinii să se agite. Înainte de a-mi continua lucrul am găsit ceva pe dibuite şi mi-a trecut prin minte: nu mi-ar plăcea să fie un picior. De fapt era un picior. Mi-am concentrat toată atenţia să nu cadă în alcool. Dar în acel moment, ceva s-a răsturnat şi câteva instrumente au căzut cu zgomot. Am tresărit şi am scăpat piciorul care a căzut pe masă şi nervul a atins alcoolul. Acum şi piciorul se mişca. Am continuat şi am prins din nou ceva. Era inima care zvâcnea. Şi acum, după atâta timp, îmi amintesc că o soră m-a întrebat dacă mă simt rău. În faţa mea zăcea inima care mişca. Vedeam mişcările piciorului şi mâna care se contracta. Numai cu vreo zece minute înainte, pe ecranul ecografului văzusem totul funcţionând… Din acel moment m-am cutremurat şi am înţeles că Avortul este într-adevăr Ucidere!!!!