Postări
***
Proorocul Isaia numea Postul „Taina Vieţii” Am auzit că au murit oameni care au mâncat prea mult, darnu am auzit să fi murit cineva pentru că a postit. „Omul este ceea ce mănâncă” spune un proverb şi într-adevăr, privind în natură putem constata bunătatea fiinţelor vegetariene – oile – şi respectiv răutatea celor carnivore – lupii.***
Cură de slăbire putem ţine chiar şi după cele mai exigente reţete, dar post spunem că nu putem ţine. Dacă nu posteşti că nu vrei este una şi dacă nu posteşti pentru că nu poţi este alta. Să nu posteşti înseamnă nepăsare, neluare aminte, nesupunere faţă de poruncile Sfintei Biserici.***
Porunca despre Post are aceeaşi vechime ca şi lumea însăşi. Cea dintâi poruncă dată omului de Dumnezeu a fost pentru post: „Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” (Facere 2,17). Întrucât n-am postit, am fost izgoniţi din Rai. De aceea vom posti, pentru ca din nou să intrăm în Rai, dobândind nestricăciunea pierdută de Adam, după cum ne spuene regretatul Părinte Cleopa.***
Prin femeie (Eva) a căzut neamul omenesc şi tot prin femeie s-a ridicat (Eva cea Nouă – Maica Domnului); prin lemn am căzut (lemnul pomului cunoştinţei binelui şi răului) şi tot prin lemn ne-am ridicat (lemnul crucii); prin post am căzut (mâncând din acel pom din rai) şi tot prin post ne ridicăm, Postul trupesc şi sufletesc constituie hrana virtuţii.***
Daniel prin post face minuni. David practică pentru sufletului lui un post aspru. La Templu se practica un post sever. Zaharia şi Elisabeta posteau, iar fiul, Sfântul Ioan Botezătorul, este un postitor desăvârşit. Primele prescripţii cu privire la post se găsesc în Didahia (secolul I) care fixează zilele de miercuri şi vineri ca zile de post pentru creştini.***
Dacă nu postim, nu ne putem înfrâna propriul egoism şi, ca o consecinţă, cresc poftele trupeşti şi spirituale în aşa măsură, încât nu mai încape nimeni în noi, nici chiar Dumnezeu. A mânca nu trebuie să fie un act iraţional, ci un act raţional în care trebuie să fie prezent gândul lui Dumnezeu. Postul cu trupul este el însuşi un act de creştere spirituală. Postul este o încordare a voinţei şi o reaşezare a domniei sufletului asupra trupului.***
Mai ales tinerilor le este necesar postul. „Trupul tânăr, îngrăşat cu felurite mâncăruri şi băuturi este un porc gata de înjunghiere” spune Marcu Ascentul. Intrarea în oricare Sfânt Post ne aduce aminte de datoriile ce le avem faţă de suflet şi faţă de mântuirea lui.***
Postul extern se completează cu postul intern sau „postul de bucate” se desăvârşeşte prin „postul de păcate” însoţit de rugăciune, căci numai aşa ne deschide Dumnezeu „uşile pocăinţei” şi ne invită să intrăm în ele. Amin!
