Postări
***
De când m-am despărţit de sat şi de casa părinţilor, nu mi-a fost dat să stau în preajma Mamei decât arareori şi clipe destul de puţine. Poate de aceea mi-e gândul de-a pururi la „Ea” şi-i port în suflet „Icoana” pe toate cărările vieţii.***
Acum, când anii m-au trecut în după-amiza vieţii, am simţit nevoia s-o văd, s-o privesc, s-o contemplu în căminul cel vechi din satul natal, sat de dor şi de duh. Am găsit-o-n pridvor cătând spre uliţa ce m-a dus cu ani înainte în vâltoarea oraşelor mari. Mă aştepta acolo cu privirea-ncălzită de dorul copilului dus de mult în lume străină, la învăţătură.***
Ne-am întâlnit. Am strâns-o la piept şi-am îmbrăţişat-o cu drag. Am sărutat-o pe amândoi obrajii şi-am privit-o-ndelung contemplându-i chipul atât de drag şi de scump mie.***
Faţa sa, altădată îmbujorată, fină şi catifelată, pe care o alintam cu mânuţele mici, acum e-mpodobită cu beteală de nenumărate şi fine riduri ce coboară şi urcă pe relieful vălurit al obrajilor încărcaţi de anii trudiţi în muncă şi suferinţă.***
Mamele n-ai ţinut „jurnale” şi n-au redactat memorii, dar au încrustat pe chipul lor întreaga existenţă a celor cărora le-ai dat viaţă. Obrajii Mamei sunt acum un „hrisov” nobiliar în care e-ncrustat, în alfabet unic, viaţa mea, cu toate urcuşurile şi căderile, cu toate bucuriile şi durerile.***
Buzele-i, odinioară rumene şi calde, acum tremură uşor murmurându-mi numele mic cu sfială, iar ochii – neschimbate mărgăritare – mă-nvăluie-n lumina lor plină de iubire şi înţelepciune. Mâinile sale înăsprite de muncă şi ani, sunt simbolul generozităţii şi sudorii în lupta cu greutăţile vieţii.***
Acesta este „Chipul Mamei” mele pe care-l port înlăuntrul meu, până când bunul Dumnezeu se va sătura de mine pe pământ şi mă va trece lângă Mama mea, printre stele.
