Postări
***
„Păcatul” este călcarea legii lui Dumnezeu, călcare voită sau nevoită, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, cu fapta, cu cuvântul, cu gândul. Păcatul este necinstirea adusă lui Dumnezeu, ocară, dispreţuire, defăimare, nerecunoaştere şi vătămare adusă fiinţei Dumnezeieşti, dintr-un sentiment egoist.***
„Păcatul” este necredinţă şi neîncredere în Dumnezeu, în Legea Lui şi prea multă credinţă în sine, până acolo ca omul să-şi fie singur lege, pentru că de îndată ce ai călcat legea lui Dumnezeu, ai urmat o altă lege, fie a ta, fie a diavolului.***
„Păcatul” este a doua răstignire adusă Mântuitorului, căci prin păcat se reînnoiesc toate batjocurile de altădată şi toate bătăile primite. Piroanele, suliţa, spinii, prin păcat Mântuitorul le simte din nou. Acum însă nu mai sunt bătute de cei ce-L defăimau şi strigau: „Să se răstignească, să se răstignească…”. Acum îi sunt administrate de cei ce zic că cred în El, că-i urmează poruncile, că-L iubesc. Acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi, acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini, acum Îi dau palme, acum Îi bat piroanele, acum Îl împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocuri şi bătăi şi pentru care şi-a dat sângele Său pe Golgota pentru ca să-i facă fii ai lui Dumnezeu, pentru ca să le deschidă Raiul, să sfărâme moartea şi să dărâme Iadul.***
„Păcatul” este îndepărtare de Dumnezeu şi în schimb apropiere de diavol, este îndepărtare de casa Tatălui şi păzire în ţară străină a porcilor diavolului. Pentru că suntem robi aceluia căruia îi slujim (Ioan 8, 34), păcatul înseamnă robia diavolului. Când păcătuieşti nu mai socoteşti ceea ce a făcut pentru tine Dumnezeu, nu-I mai eşti fiu, şi nu te gândeşti la dreptatea Lui, care va pedepsi pe cei ce păcătuiesc împotriva Voii Lui.***
Prin „păcat” toate lucrurile lui Dumnezeu sunt pornite împotriva scopului pentru care au fost făcute. „Gura” n-a fost făcută de Dumnezeu ca să înjurăm cu ea, să bârfim şi să blestemăm pe aproapele, ci gura a fost făcută ca să vorbim lucruri folositoare sufletului. „Mintea” nu ţi-a dat-o Dumnezeu ca să gândeşti argumentele care te îndepărtează de Dumnezeu, ci ca să găseşti argumentele care te apropie. „Ochii” nu au fost făcuţi spre a privi ceea ce aduce vătămarea sufletului, ci spre a vedea creaţiile lui Dumnezeu şi spre a-I aduce mulţumiri. Tot aşa „urechile”, „mâinile”, „picioarele” n-au fost create spre a ne îndepărta de Dumnezeu.***
Urmările păcatului:1. Prin păcat pierdem darul cel mai presus de fire ce-l avem de la Dumnezeu.
2. Prin păcat Duhul Sfânt este luat de la noi şi nu mai suntem recunoscuţi fii.
3. Prin păcat pierdem fericirea veşnică a raiului; pierdem posibilităţile unirii cu Dumnezeu şi petrecerea împreună cu sfinţii; pierdem lumina veşnică şi odihna.
4. Câştigăm iadul cu focul cel nestins şi cu întunericul cel ce este totdeauna.
5. Prin păcat pierdem toate bunătăţile pe care le-am făcut înainte, căci Dumnezeu te va judeca în ceea ce te va găsi făcând.
6. Prin păcat pierdem ajutorul lui Dumnezeu.
***
Dumnezeu a ştiut dintru început neputinţa noastră şi ne-a dat posibilitatea curăţirii de păcate. El a ştiut că omul cât va trăi va păcătui şi că, fără de greşeală nimeni nu este, de aceea spune ucenicilor Săi: „Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în Cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în Cer”, cuvinte prin care se instituie Taina Spovedaniei.***
„Spovedania” – urmată de Sfânta Cuminecătură – este o baie din care sufletul scăldat este uşurat de greutate şi curat de murdăria păcatelor, o baie în care se spală şi se pierd toate întinăciunile şi greşelile noastre. „Spovedania” este o doctorie care vindecă sufletul rănit de demoni, o doctorie ce strică otrava păcatului. „Spovedania” pregăteşte sufletul şi trupul nostru pentru primirea Sfântului Trup şi Sângelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos. „Spovedania” redă pe „OM” curat lui Dumnezeu.
