De meditat împreună (20)

Iubite cititorule, dacă ai rămas cu un „gol” şi un „dor” în suflet după ce ai citit despre „păcatul avortului”, te rog mult nu dispera pentru că Sfinţii părinţi ne spun că disperarea este perna moale a diavolului. Pentru biruirea păcatelor, Mântuitorul Iisus Hristos a dat Sfinţilor Apostoli „rugăciunea” şi „privegherea”; în grădina Gheţimani, le-a zis, înainte de patima Sa: „Rugaţi-vă să nu cădeţi în ispită.

***

Iisus Hristos ne-a asigurat că tot ce vom cere rugându-ne cu credinţă, vom primi: Şi toate câte veţi cere rugându-vă cu credinţă veţi lua (Ev. după Matei 20, 22). Tot aşa ne asigură şi ucenicul său iubit Ioan că: dacă cerem ceva după voinţa lui Dumnezeu el ne ascultă (I Ioan 5, 14).

***

În creştinism rugăciunea ocupă un loc din cele mai importante. Ea împrumută credincioşilor o mare tărie sufletească care l-a făcut pe Ioan Gură de Aur să spună că nimic nu este mai puternic decât rugăciunea şi nimic nu i se poate asemăna. Ca s-şi împlinească rosturile, rugăciunea trebuie să pornească din credinţă puternică şi luminată. E greu de închipuit o rugăciune îndreptată spre altcineva decât adevăratul Dumnezeu.

***

Rugăciunea este fapta cea mai importantă şi cea mai necesară a unui creştin. Nimeni nu se poate numi credincios dacă nu se roagă atât acasă, în fiecare zi, cât şi la biserică, duminica şi în sărbători. Rugăciunea este expresia iubirii. Mântuitorul Iisus Hristos ne cere să-l iubim pe Dumnezeu din tot sufletul şi din toată puterea noastră. Să-l iubim mai presus decât pe oricine şi decât orice în lumea aceasta.

***

Vom şti cât de mult îl iubim pe Dumnezeu după cât ne rugăm. Dacă ne rugăm mult, dacă ne este dragă rugăciunea, dacă mergem regulat la biserică şi ne îndulcim cu slujbele, înseamnă că-l iubim cu adevărat pe Dumnezeu. Iar iubirea lui Dumnezeu se manifestă concret ca iubire faţă de semenii noştri, faţă de cei de o credinţă şi de un neam, ca şi faţă de toţi ceilalţi oameni, care sunt cu toţii fiii lui dumnezeu. Să ne rugăm, deci, cât mai mult şi să ducem o viaţă curată, înfruntând ispitele care vin din lume, de la trup şi de la diavol. Căci numai în inimă curată sălăşluieşte Dumnezeu.