Postări
***
Părinţii au datoria de a cântări dacă sunt în stare să dăruiască viaţă unui copil. Mai întâi ei trebuie să se gândească la atribuţiile pe care le vor avea faţă de acesta. Abţinerea de la viaţa sexuală înainte de căsătorie îi caracterizează pe cei responsabili de sine. Cei căsătoriţi au libertatea de a decide perioadele de contact sexual. Femeia nu mai are dreptul să omoare copilul deja conceput. Nimeni nu este în măsură de a hotărî asupra vieţii altui om.***
„Pântecele este al meu!”. Pântecele este o parte din corpul mamei. Copilul însă, nu. Încă din momentul conceperii el este o fiinţă unică, sufleteşte şi trupeşte, un musafir în corpul mamei care are nevoie de adăpost şi hrană.***
„Fiecare copil are dreptul de a fi dorit”. Mai mult de jumătate din totalul sarcinilor sunt la început sarcini nedorite. Acceptarea copilului este un proces îndelungat care se dezvoltă odată cu sarcina. De cele mai multe ori, copiii la început nedoriţi sunt primiţi cu tot atâta dragoste ca şi aşa-zişii „copii-dorinţă”. Copiii mult doriţi pot crea probleme în educaţie atunci când nu se conformează şi nu corespund ideilor excentrice ale părinţilor.***
„Trebuie să ajutăm, nu să pedepsim”. Ceea ce nu este pedepsit va fi încălcat. A ucide un copilaş este o crimă iar cel ce o săvârşeşte, un criminal. Dreptul cel mai de preţ este viaţa unui om. Acest drept la viaţă este prevăzut şi prin Constituţie. Ce ne-am face dacă viaţa nu ne-ar mai fi apărată de lege? Experienţa ţărilor unde avortul este liber a arătat că după adoptarea unei astfel de legi numărul avorturilor a crescut rapid şi se menţine într-o continuă creştere.***
Numai pentru bogaţi? Suprapopulaţie? Şi viaţa mea? „Ce să fac cu copilul? Mai merg încă la şcoală, la facultate, sunt în ucenicie sau am serviciu. N-am nevoie de copil!”. Gravidelor aflate la necaz, statul, Biserica şi diferite organizaţii cu scop caritabil le oferă ajutorul lor.***
Avortul trebuie să fie liber căci suprapopulaţia ameninţă viaţa celorlalţi oameni”. Problemele de suprapopulaţie există în multe ţări din lumea a treia. Cu cât o familie este mai săracă, cu atât osteneala părinţilor de a avea copii mai mulţi care să-i îngrijească la bătrâneţe, este mai mare. Un sistem social bine organizat (asigurare în caz de boală sau bătrâneţe) rezolvă problemele săracilor şi nu uciderea prin avort a acestor copii. Ţările mai bogate au datoria de a ajuta ţările mai sărace. Explicaţia metodei naturale de evitare a sarcinii este de bună voie acceptată ea având cele mai multe avantaje. Toate ţările puternic industrializate au o rată a natalităţii mult diminuată, iar în multe din aceste ţări se menţine în continuă scădere.***
„Eu nu mă las lămurită de Biserică ci hotărăsc cum vreau eu”. „Să nu ucizi!” nu este o poruncă dată de Biserică ci este o poruncă de la Dumnezeu lăsată, este dreptul natural la viaţă al fiecărui om. Cel ce se conduce în viaţă după propria-i ştiinţă îşi asumă întreaga răspundere la Suprema Judecată. Legile dumnezeieşti sunt cele mai bune reguli de conduită ale oamenilor.***
„Numai statul îi poate ajuta pe cei săraci, altfel ei nu îşi pot permite să plătească un avort, precum cei bogaţi”. Este de-a dreptul revoltător să fie ajutaţi săracii să-şi distrugă urmaşii în loc li se acorde sprijin în creşterea copiiilor. Statistica a arătat că la „Oferta morţii gratuite” au apelat cei cu venit mare şi mediu spre deosebire de cei săraci care au renunţat la ea.
