De meditat împreună (14)

Mulţi cred că, micuţa făptură plămădită în trupul mamei nu ştie şi nu simte nimic atunci când se hotărăşte să plece pe drumul avortului, dar se înşeală. Un mare medic american, director al unei clinici în care se efectuau 30.000 de avorturi pe an, a realizat filmarea cu ultrasunete, a avortului unui făt de trei luni. Filmul dovedeşte, fără putinţă de tăgadă, că fătul simte apropierea şi ameninţarea instrumentului ucigaş al avortului. Ca urmare, el se mişcă agitat, bătăile inimii cresc de la 140 la 200 şi, încercând parcă să se salveze, deschide larg gura ca într-un strigăt, strigăt mut, pentru că nimeni nu-l aude. Chiar aşa a fost intitulat filmul respectiv: „Strigăt mut“. În
multe ţări, femeilor care se prezintă pentru avort le sunt înfăţişate secvenţe din acest film, şi ca urmare, îngrozite de realitate, renunţă la planul ucigaş.
___
Avortul este unul dintre păcatele mari care aduc mânia lui Dumnezeu peste noi toţi, iar femeia care nu moare în timpul avortului este ca şi cum s-ar omorî singură, iar după canoanele Sfinţilor Părinţi, Biserica nu are voie să facă rugăciuni pentru sufletele lor, acesta fiind un păcat împotriva Sfântului Duh. De aceea este total greşit a se scrie pe pomelnic la morţi „copii din lume fără nume“.
___
Avortul este un păcat strigător la cer şi aduce pedeapsa lui Dumnezeu şiîn viaţa aceasta, dar mai ales după moarte dacă femeia nuşi mărturiseşte păcatul prin spovedanie. Pedeapsa imediată este uneori chiar moartea, iar alteori neputinţa de a mai aduce pe lume alţi copii sau boli asupra celorlalţi copii şi a părinţilor, neînţelegeri între soţi şi altele. Păcat au însă şi cei ce îndeamnă la săvârşirea avortului - soţi, mame, prieteni-, precum şi cei care săvârşesc avorturi - medici, asistente sau farmacişti care dau medicamente contra concepţiei.
___
Păcatul uciderii de prunci îndepărtează femeia de Sfânta Împărtăşanie, pentru o vreme până îşi face canonul de pocăinţă. Dar, Harul şi Mila lui Dumnezeu, care nu voieşte moartea păcătosului ci să se întoarcă şi să fie viu, a rânduit şi pentru ucigaşii de prunci, canonisiri şi leacuri sufleteşti pentru mântuirea lor din prăpastia pierzării în care s-au prăbuşit începând cu mărturisirea în faţa duhovnicului şi împlinirea canonului dat.
___
Pentru a vă învrednici de iertare, trebuie să vă plângeţi păcatul şi să faceţi o aspră pocăinţă toată viaţa, precum împăratul David care spunea: „...şi păcatul meu înaintea mea este pururea“. Mântuitorul spune: „ Fericiţi cei ce plâng că aceia se vor mângâia“ (Ev. După Matei 5,4). Se referea tocmai la lacrimile căinţei, la părerea de rău pentru că, prin păcat, l-am supărat pe Dumnezeu. Aşa au plâns fiul risipitor, femeia păcătoasă care a spălat picioarele Mântuitorului cu lacrimi, regele David care şi-a pus toată durerea sufletului în strigătul de iertare: „Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta“ din psalmul 50, lăsându-ne peste veacuri un model de pocăinţă. Vremea de acum este vremea pocăinţei, este timpul milei lui Dumnezeu, să n-o pierdem!
___
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Păcatele tale sunt scrise în cartea vieţii, iar lacrimile tale sunt buretele ce le şterge. Vărsaţi şiroaie de lacrimi din adâncul inimii, ca Domnul să se milostivească spre voi şi să vă ierte“. Dacă tu îţi aduci aminte de păcatul tău şi-l vei plânge „cu amar“ ca Sfântul Apostol Petru, bunul Dumnezeu te va ierta, pentru că zice: „Eu sunt Acela care şterg păcatele tale şi nu îşi mai aduce aminte de fărădelegile tale“
(Isaia 43,25).
___
Pentru că s-a întinat pământul cu sângele copiilor nenăscuţi, nu poate fi curăţit decât prin lacrimi de păreri de rău, rugăciune, post, pocăinţa de fiecare zi prin rugăciune, şi „roade vrednice de pocăinţă“, adică naşterea de alţi copii, creşterea de copii orfani, milostivenia faţă de văduve, orfani şi săraci, sfătuirea altor femei să nu facă avort şi alte fapte ale milei sufleteşti - au putere curăţitoare şi răscumpărătoare. „Deci, pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre“ (Fapte 3,19). Numai aşa ne putem apropia de Dumnezeu.
___
Nici un moment nu trebuie să ne uităm păcatul, pentru că dacă noi nu-l vom uita, atunci Dumnezeu îl va uita; dacă noi singuri ne vom pedepsi, Dumnezeu ne va ierta. Să ne smerim mereu sufletele şi de vom avea întotdeauna în faţă fărădelegea noastră, „inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi!“.