Domnule doctor, se întâmplă să aveţi câteodată coşmaruri? Vă apar atunci în vis miile de copii pe care i-aţi făcut să treacă de pe drumul vieţii pe drumul morţii? Sau când întâlniţi un copil fericit vă gândiţi cât de des aţi făcut să piară o astfel de viaţă? De câte ori o mamă a plâns mult timp după aceea pentru că nu a mai putut avea alţi copii şi care, disperată, pe toţi ne întreabă de ce n-am atenţionat-o mai devreme? Dumneavoastră, eu şi fiecare copil, suntem unici. Nici chiar gemenii nu au aceleaşi amprente digitale. Fiecare dintre noi este o comoară, un copil dorit de Dumnezeu. De aceea sunt convins că fiecare copil nenăscut, omorât, este „o palmă dată lui Dumnezeu”. Nu există o înjosire mai mare decât aceea de a arunca în neant ceea ce El a creat.
***
Ca medic ginecolog vă permiteţi cu de la sine putere să decideţi asupra vieţilor omeneşti? Hotărâţi singur dacă un om să fie sau nu trimis la moarte? Ca medic ginecolog care spune „NU” vieţii omeneşti vă dispreţuiţi prin aceasta chiar propria viaţă.***
Ca ginecolog cântăriţi şi spuneţi „NU” unui destin de Dumnezeu lăsat, deşi în fiecare dintre noi se oglindeşte chipul Său. Ca medic ginecolog nu vreţi să priviţi adevărul în faţă: cu toţii suntem trimişi ai lui Dumnezeu chiar dacă unul măsoară 1 cm, iar altul 1,80 cm. Un om nu poate fi totuşi distrus căci el reprezintă întruchiparea Crezului omenesc.***
După moarte există o altă viaţă. La Judecata de Apoi vom fi criticaţi pentru cele rele făcute şi lăudaţi pentru faptele bune. Dumneavoastră, domnule Doctor, vă numiţi medic şi sunteţi vindecătorul şi mama salvatoare pentru mulţi dintre noi. V-aţi gândit vreodată că s-ar putea să vă întâlniţi cu victimele pe lumea cealaltă? Sau vă simţiţi deja atât de vinovat încât spuneţi: „Din aceste păcate nu voi mai ieşi niciodată?!”.***
Chiar şi pentru dumneavoastră se poate spune: Dacă păcatele sunt roşii ca sângeşe, eu doresc să ţi le fac albe ca zăpada”. De aceea eu vă rog: îngenunchiaţi în faţa lui Dumnezeu şi vă supuneţi Voineţei Lui asupra vieţii şi a morţii. Încetaţi cu trista dumneavoastră activitate!”. Ca preot care se îngrijeşte şi de mântuirea dumneavoastră, vă implor: căiţi-vă şi vă pocăiţi, căci la Suprema Judecată veţi fi iertat iar osânda nu va fi aît de grea cum este aceea a unui acuzat.
