De meditat împreună (29)

Pe lângă darul păcii pe care ni-l aduce Iisus, colindle noastre cuprins şi cununa de virtuţi care a împodobit şi îmbărbătat sufletul poporului român.

***

Bunătatea si milostenia, nădejdea şi omenia, iubirea de Dumnezeu şi de oameni ca răspuns al iubirii lui Dumnezeu faţă de om, spiritul de dreptate şi dorul de libertate s-au împlinit în colinde ca firul de borangic în costumul naţional.

***

Comori ale spiritualităţii ortodoxe, ramuri ale unui bogat arbore al culturii româneşti, colindele aduc în vatra sufletului simţământul unirii cu Dumnezeu şi cu Neamul Românesc de pretutindeni.

***

Colindele religioase au intrat de la început în panoplia spirituală a tradiţiei româneşti. Aşa s-a pomenit Neamul cu ele, de la apostolul Andrei, cunoscut în Dobrogea prin colinde, la Niceta de Remesiana şi alţi misionari creştini în arcul Capato-Dunărean. Ele n-au fost singure. Împreună cu cântecele de vitejie, cu doinele şi baladele, fac parte din bogatul tezaur al culturii noastre.

***

Colindele sunt ca nişte coarde măiestre prin care s-a cântat de-a lungul veacurilor credinţa în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, optimismul său robust, dragostea de om şi de viaţă, umanitarismul său, dorul inimii după vremuri mai bune, mai luminoase, mai pline de dreptate şi libertate. Prin toate s-a călăuzit sufletul moşilor şi strămoşilor, trecând de la cântec, la doină, de la doine la colinde şi apoi iarăşi la cântec.

***

În aceste zile să ne aducem aminte de clipele atât de frumos evocate de marele nostru poet, care spune: „Afară ninge liniştit,/ Şi-n casă arde focul,/ Iar noi pe lângă mama stând,/ De mult uitarăm jocul”.

***

Să învăţăm să colindăm, pregătindu-ne să-I aducem lui Hristos pe lângă celelalte daruri, ca un buchet adunat din tainiţele inimii noastre, colindele care alături de vuetul strălucit al Bisericii noastre, au mângâiat, au dat tărie şi bucurie de-a lungul veacurilor Neamului nostru.