De meditat împreună (34)

Vecinul meu, Ioan Dadu, mutat de curând la Vâlcele, mi-a împrumutat cartea „Neamul Românesc în Bucovina” apărută la editura Institutului de Arte Grafice „Minerva” din Bucureşti, în anul 1905. Cartea a fost scrisă de Nicolae Iorga, în urma unei vizite de documentare în provinciile româneşti Bucovina şi Basarabia, stăpânite vremelnic de imepriul austriac şi cel ţarist.
***
Nicolae Iorga a fost îngrozit de faptul constatat, că Neamul Românesc în Bucovina, era aproape de dispariţie, după 130 de ani de stăpânire austriacă a acestei provincii. Administraţia austriacă a practicat o politică feroce de deznaţionalizare a românilor în acest teritoriu, răpit din trupul Moldovei, pe care l-a denumit Bucovina.
***
Austriecii au colonizat Bucovina cu evrei, ruteni, ucraineni, germani şi chiar polonezi - care, de fapt erau tot evrei, trecuţi la religia catolică. Cel mai mare număr de colonişti erai evreii leşeşti, veniţi din oceanul iudaic (Polonia). Nicolae Iorga a rămas consternat de încuibarea temeinică a evreilor în Bucovina.
***
Încetul cu încetul, evreii stabiliţi în Bucovina, chemau şi alţi evrei, până se ajunge aca satul, comuna sau oraşul să fie populate integral cu evrei. Aşa se ajunsese ca oraşul Zastavna - veche denumire a localităţii românesşti, o localitate la graniţa cu Polonia să fie locuită integral de evrei. Ei schimbau chiar şi denumirile localităţilor.
***
Nicolae Iorga scrie următoarele: „Evreul face câte un copil pe an, îi pare rău că nui s-a găsit mijlocul de a face unul pe lună” (191). Prezint în continuare o parte din constatările lui Nicolae
Iorga, în localităţile vizitate: „Chiar în satele nemţeşti, ungureşti, evreul e la mijloc, în jurul lui se învârt toate. În toată Bucovina, ce am cutreierat, am văzut doi cârciumari români, cărora ar fi trebuit să le fi însemnat numele. Pe unul ţin minte că-l chema Agapie. O, Agapie, ce vei face tu între atâţia leiseri şi moşeşti şi israeli şi schulemi şi meschulemi...?
***
În judeţul Dorohoi, puterea era în mâna celor trei fischereşti: mochi, calman şi froim. Toate moşiile sunt ale lor, împănate şi cârmuite de evrei. Pe încet lumea pleacă din Dorohoi, unde se poate, pentru a nu muri de foame. Aşa s-a ajuns ca ţăranii moldoveni, izgoniţi de everi să plece în alte zone ale României, o parte din ei emigrând în Canada şi Statele Unite ale Americii (pag. 121).
***
O parte din ţăranii români izgoniţi de evrei din judeţul Dorohoi s-au aşezat pe moşiile unor boieri români din Muntenia şi Oltenia şi au rămas cui ţăranii care lucrau aceste moşii. Ei au constatat că aici se practica un socialism patriarhal (vezi cartea „Revizuiri şi adăugiri”, 1945 de C. Rădulescu Motru, pag 408 şi 409).
***
Nicolae Iorga în cartea „Neamul Românesc în Bucovina” încheie capitolul despre stăpânirea evreiască în Bucovina astfel: „Fiecare ţară are evreii care merită”, a zis cineva al cărui interes era să se creadă astfel. „Fiecare ţară se poartă cu evreii săi cum merită” trebuie să fie răspunsul. Cât merită însă această „păcătoasă calicime leneşă” - expresia lui iorga de la pag. 195 - ne-o va arăta istoria.