De meditat impreună (39)

„Românismul este, în primul rând, „numele” românesc al „naţionalismului” Nicolae Bălcescu, prmul la noi, a utilizat şi conceptul de „panromânism”, prin promovarea căruia el vedea desăvârşinduse „sinteza revoluţionară”. Prin „panromânism”, Bălcescu înţelegea, îniante de toate „unirea tuturor românilor într-un singur corp politic” în vatra lor strămoşească. Prin „panromânism”, el n-a înţeles niciodată cotropirea altor teritorii şi popoare. Prin „panromânism” nu s-a înţeles altceva, la noi, niciodată.

***

În al doilea rând, cum deja s-a putut înţelege, „românismul” este sentiment şi datorie pentru orice

cetăţe an român de altă etnie, este conţinut, d efapt, al patriotismului său. De naţiunea matcă şi de statul ei naţional, pe minoritar îl leagă naţionalimul său. Patriot are „dreptul şi datoria” să fie faţă de Patria comună în care lâa aţezat istoria.

***

Diferite ca expresie şi nuanţate în conţinut sdar în fond strâns legate între ele, „Naţionalismul, Românismul şi Patriotismul” de regulă se trăiesc în chip natural, firesc, discret. Ele nu se „strigă”. Numai în cazuri deosebite, de ameninţare sau sau agresiune asupra naţiunii, Statului naţional, Patriei, asupra valorilor lor, exprimarea acestor sentimente şi datorii sacre este, la fel de firesc, deschisă şi puternică. „Naţiunea” şi „Patria” te cheamă, pe căile intime, discrete şi naturale dintre ele şi tine sau eşti chemat deschis să-ţi afirmi poziţia ori să-ţi faci datoria, uneori până la sacrificiul suprem.

***

Sperăm că s-a înţeles şi din cele spuse până acum de ce „Na ţionalismul” şi „Patriotismul”, „Românismul” ca expresie autohtonă a naţionalismului pentru un etnic român şi expresie a patriotismului pentru un etnic minoritar din România, sunt, „blindajele de oţel ale unei naţiuni şi ale Statului ei naţional, ale Patriei comune atunci când vieţuiesc aici şi alte minorităţi etnice. Şi sperăm, deopotrivă, că s-a înţeles cât de cât de ce aceste „blindaje” au fost şi sunt vizatre cu deosebire de acele forţe care au nutrit şi nutresc himera dominaţiei monsiale. Aceste „blindaje” trebuie întreţinutre şi menţioante cu orice preţ. Distru gerea lor ar însemna distrugerea na ţiunii, a Statului naţional, dis trugerea Patriei.

***

„Eletiştii” Forţelor oculte au inventat un „sens denaturat” pentru „naţionalism” şi au făcut eforturi mari, perseverente, pentru ca acest sens deturnat să fie „acreditat”. Anume, au susţinut şi

susţin că „naţionalismul” ar fi un sentiment absolut negativ, care promovează dispreţul, ura şi agresivitatea faţă de alte naţiuni, faţă de cei care aparţin altor naţiuni, un sentiment care duce la

învrăjbirea naţiunilor.

***

Pentru o mai rapidă compromitere, au asociat „naţionalismul” ori folosesc termenul în asociere cu alte sentimente sau ideologii cu adevărat negative, cum ar fi: şovinismul, xenofobia, rasismul. Se manifestă şi la noi, după 1989, asemenea „elitişti”. Atunci când sunt „decodificaţi” respectivii

„elitişti” se prefac că cedează şi „recunosc” că există şi un „naţionalism” pozitiv sau „pozitiv până la un punct”, în opoziţie cu unul extremist şi prin acesta negativ, nociv.

***

Este o chestiune de bun simţ elementar – „extremismul”, în cazul „naţionalismului”, nu poate depăşi limita unei iubiri, preţuiri, afirmări mai puternice, la unii mai pasionale pentru propriile valori, a unei mari îndârjiri în conservarea şi apărarea lor, în condiţii de ameninţare sau agresiune. Când se depăşeşte această limită şi apare un sentiment negativ faţă de „celălalt”, faţă de naţiunea acestuia şi valorile ei, atunci cel ce comite această depăşire – conştient sau nu – nu mai poate fi considerat naţionalist, ci şovin, xenofob, rasist.

***

Prin urmare, există cuvinte speciale care desemnează asemenea sentimente şi atitudini negative. De ce nu se folosesc aceste cuvinte? Asocierea pe care cei interesaţi o fac că „naţionalismul” (naţionalist egal şovin) este uan deliberată pentru compromiterea naţionalismului, atunci când nu se face dintr-o prostie de snob sau de papagal.

***

La noi, „elitele” – elitele – vulpi, cum le sociologii – şi „caii troieni” ai amintitelor forţe au asimilat şi au asociat naţionalismul într-o expresie cu „comunismul” şi „ceauşismul”, spunând: „naţionalism ceauşist”. Cum „comunismul” şi „ceauşismul” sunt compromise în ochii oamenilor, această asociere – au gândit cei interesaţi – va servi cum nu se poate mai bine la compromiterea naţionalismului.

***

Fără îndoială, sensul deturnat al „naţionalismului” a fost folosit mult şi de regimul comunist, iar

compromiterea naţionalismului s-a încercat şi prin demagogie, ca şi prin acel „limbaj de lemn” al

politrucilor şi nu numai al lor.