Postări
***
„...Fără de naţionalitate - continuă Bărnuţiu - nu e libertate, nici lumină nicăieri, ci pretutindeni numai cătane, întuneric şi amorţire; ce este apa pentru peşti, aerul pentru zburătoare şi pentru toate vieţuitoarele, ce este lumina pentru vedere, soarele pentru creşterea plantelor, vorba pentru cugetare, aceea e naţionalitatea pentru oricare popor; într-ânsa ne-am născut, ea este mama noastră; de suntem bărbaţi, ea ne-a crescut; de suntem liberi, într-ânsa ne mişcăm; de sântem vii, într-ânsa viem; de suntem supăraţi, ne alină durerea cu cântecele naţionale; prin ea vorbim şi astăzi cu cântecele naţionale; prin ea vorbim şi azi cu părinţii noştri, care au trăit înainte de mii de ani; prin ea ne vor cunoaşte strănepoţii şi posteritatea peste mii de ani; naţionalitatea e îndemnul cel mai potent spre lucrare pentru fericirea genului omenesc; pe care nu-l atrage inima a lucra nici pentru a naţiunii sale glorie şi fericire, acela nu e decât un egoist pentru umanitate, de care e păcat că l-a decorat natura cu forma de om; naţionalitatea e libertatea noastră cea din urmă şi limanul salvării noastre viitoare; numai libertatea aceasta nu a răpit-o până acum nici un barbar de la români, după ce le-au luat pe toate”. (3/I, 476).***
„...Libertatea cea adevărată a oricărei naţiuni nu poate fi decât naţională” (3/I,463).***
„...Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi, pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străinii aşa uşor în partea lor, cum îi trag pe unii din celelalte clase, care urlă împreună cu lupii şi sfâşie pe popor dimpreună cu aceştia; nu vă abateţi de la cauza naţională de frica luptei: cugetaţi că alte popoare s-au luptat sute de ani pentru libertate” (3/I,482).***
„Aşa, fraţilor, aduceţi-vă aminte atunci că vă strigă din mormânt străbunii noştri: Fiilor, noi încă am fost nu odată în împrejurări grele, cum sânteţi voi astăzi, noi încă am fost încurajaţi de neamici în pământul nostru cum sânteţi voi astăzi, şi de multe ori am suferit doară şi mai mari rele decât voi; fost-am cu goţii dar nu ne-am făcut goţi; fost-am cu bulgarii şi nu ne-am bulgărit; cu ruşii, şi nu ne-am ruşit; cu ungurii, şi nu ne-am ungurit; cu saşii, şi nu ne-am nemţit, ci ne-am luptat ca români pentru pământul şi numele nostru, ca să vi-l lăsăm vouă dimpreună cu limba noastră cea dulce ca cerul sub care s-a născut; nu vă nemţiţi, nu vă ruşiţi, nu vă unguriţi nici voi, ci rămâneţi credincioşi şi numelui şi limbii voastre, apăraţi-vă ca fraţii cu puteri unite, în pace şi în resbel; vedeţi cum ne-am luptat noi pentru limba şi romanitatea noastră: luptaţi-vă şi voi şi le apăraţi ca lumina ochilor voştri...” (3/I, 483)***
În 1844, George Bariţiu, cel mai de seamă gazetar român al veacului al XIX-lea, înainte de Eminescu, preciza sensuri şi chema la deşteptare naţională: „Unirea şi uniunea naţională sânt bunuri mari, importante şi însufleţitoare, care nu cer mai mult voinţa tare de a fi şi a rămâne un singur popor: domnitorul, aristocratul, preotul, ostaşul, plugariul, meseriaşul, bărbatul, femeia, bătrânul, junele, pruncul, toţi naţionalii, toţi fraţi vorbitori ai unei limbi păstrate de străbuni şi veacuri, toţi fii ai unui popor păzitor de legi morale, înflăcărat de libertatea patriei, iubitor al semenului său, suferitor al streinului pănţ unde suferă independenţa naţională.***
Fie ca năzuinţa aceasta a celor nmai deştepte popoare să dea pildă bună şi bine înţelesul popor care prea îndelungat zăcu în apatie şi într-o fatală nemişcare, abia dând uneori câte un semn de viaţă şi simţire. Iubiţi-vă şi apăraţi-vă unul pe altul, cunoasşteţi că sunteţi fraţi, şi aceasta e naţionalitatea” (3/I, 248-249)
