De meditat împreună (42)

După aceste lămuriri prealabile, studiul nostru continuă prin punerea la dispoziţia cititorilor, a tinerilor în primul rând, a unor texte selectate din opera unor cercetători de marcă, texte comentate şi, după caz, adnotate. Aceste texte, după părerea noastră, sunt absolut elocvente în definirea naţiunii, a naţionalismului şi românismului, a specificului naţional, a „sufletului românesc”, astfel încât un mai întins comentariu personal ar fi fost excesiv. Las cititorului dreptul, mai întâi să citească atent, să înţeleagă, apoi să-şi poată forma singur convingerile ori să-şi consolideze pe cele deja existente.

***

În secolul al XVII-lea, când limba română a devenit stăpâna Cuvântului scris, realizându-se astfel prima veritabilă revoluţie în contextul istoric al trecerii la evul modern, nu întâmplător prima carte importantă se adresa către toată “semeţia românească, pretutindenea ce se află pravoslavnici într-această limbă”, cartea fiind gândită şi recomandată, de cel ce a iniţiat-o, însuşi Domnul Ţării, ca „un dar al limbii româneşti”, privind-o el însuşi şi îndemnând ca toţi românii s-o privească şi s-o primească, nu ca un lucru pământesc, ci ca un odor ceresc”. Cartea aceasta s-a numit „Cartea românească de învăţătură”.

***

Tudor Vladimirescu: „Nici o pravilă nu opreşte pre om de a întâmpina răul cu rău!”... Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile naostre, zic..., până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi?... Veniţi, dar, fraţilor, cu toţii să pierdem pe cei răi... Şi să se aleagă din căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sunt ai noştri şi cu noi dimpreună vor lucra binele... Că ne ajunge, fraţilor, atâta vreme de când lacrimile dupe obrazele noastre nu s-au mai uscat”! (23 ianuarie 1821 – din Proclamaţia de la Padeş).

***

Tudor Vladimirescu: „Cum nu socotiţi dumneavostră că patria sa cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor?... că eu alta nu sunt decât numai un om luat de către tot norodul ţării cel amărât şi dosădit din pricina jefuitorilor ca să le fiu chivernisitor în treaba cererilor dreptăţilor”! (din Scrisoarea de răspuns către N. Văcărescu – 11. O2. 1821).

***

Tudor Vladimirescu: „...Oricare va fi la un glas şi într-o unire cu creştinescul norod, ce este pornit numai pentru dreptate, acela se va numi patriot. Iar vericare se va împotrivi binelui obştesc, acela ca un vrăşmaş se va socoti”! (din a doua Proclamaţie către bucureşteni – 16.03.1821).

***

Tudor Vladimirescu: „Fraţilor! Câţi n-aţi lăsat să se stingă în inimile dumneavostră sfânta dragoste cea către patrie, aduceţi-vă aminte că sunteţi părţi ale unui neam; şi că, câte bunătăţi aveţi, sunt răsplătiri din partea neamului către strămoşii noştri pentru slujbele ce au făcut. Ca să fim şi noi vrednici acestei cinstiri ale neamului, datorie netăgăduită avem să uităm patimile cele dobitoceşti şi vrajbele ce ne-au defăimat atât, încât să nu mai fim vrednici de a ne numi neam. Să ne unim dar cu toţii, mici şi mari, şi ca nişte fraţi, fii ai unei maici, să lucrăm cu toţi împreună, fieştecare după destoinicia sa, câştigarea şi naşterea a două a dreptăţilor noastre. Vericarele va îndrăzni a face cea mai mică împotrivire în lucrarea acestei naşteri de al doilea, unul ca acela, fraţilor, să se pedepsească cumplit. Ca să cunoască adevăraţii patrioţi şi osârdia celor ce voiesc a sluji patriei cu dreptate şi făr de vicleşug, cu cale am găsit a ne întări legătura cea de obşte pentru binele norodului şi prin jurământ, care să şi trimete ca să-l iscăliţi, adevăraţi fii ai patriei”! (Din a treia Proclamaţie către bucureşteni – 20.03.1821).